Vă spun şi eu la mulţi ani şi vă doresc tot binele din lume, răspunzând astfel multora dintre voi care au făcut acest lucru în această perioadă de vacanţă. Pentru unii.
Spun încă de la bun început că sunt extrem de mulţumit de începutul de an politic penru PNL. Da, au fost pentru mine şi pentru încă câţiva nişte zile mai agitate pentru că acestea au însemat negocierea acestei alianţe politice despre care care aţi aflat în această dimineaţă.
Nu este un secret că mi se pare o excelentă mutare politică. Am spus-o şi public, acum câteva luni, într-un interviu pentru o agenţie de ştiri. Sper că am răspuns atunci şi la tot ce înseamnă critici de genul moguli, soluţii imorale şi altele de acest gen.
Şi m-aş bucura să fie din nou, acum când s-a întâmplat, cât mai multe astfel de noi acuzaţii din partea susţinătorilor puterii PD. Cu cât sunt mai multe, cu atât voi fi mai convins că am făcut un lucru bun.
Acum suntem în normalitate. Era mai degrabă ciudat ca un partid membru al Internaţionalei Liberale să fie într-o alianţă politică de stânga în care oricum nu se prea simţea foarte confortabil. Şi nu cred că trebuie socotită în procente, în ce ar primi fiecare sau în funcţii care s-ar putea obţine cândva, nu se ştie când.
Este în primul rând o firească regrupare de dreapta. Se vede asta nu doar la nivel declarativ, cum e în cazul altora.
Dar mai ales este un pas care poate pune bazele unei construcţii mai normale din perspectiva unei acţiuni comune de opoziţie. În acest moment opoziţia este formată, în opinia mea, din două forţe sensibil egale, ambele bine definite doctrinar. Un bloc de dreapta şi unul social-democrat, în opoziţie faţă de o putere fără ideologie, fără sens, fără rezultate, fără încredere şi mai ales fără perspective.
Şi cum a demonstrat Germania şi nu numai, există situaţii în care astfel de forţe pot forma mari coaliţii.
